Sunt prea mizantrop ca să fiu fericit (tablou II)

Câte nenorociri se petrec printre noi, uite, bătăi de inimă ce se sinucid între expirațiile îndrăgostiților atunci când se privesc cu nesaț și dezgust. chiar nu vă pasă de mutul ce nu o să rostească în veci „te urăsc pentru că mă iubești fără să o auzi dimineața atunci când toți avem nevoie” sau de orbii care își plâng dorul de lumină albă și piele, … Continuă să citești Sunt prea mizantrop ca să fiu fericit (tablou II)

Tărâmul nebinecuvântat – către o critică a masculinității fragile

Am văzut ieri God’s Own Country. Filmul ăla gay care are nota 9,99 pe Rotten Tomatoes și toate cele. Nu prea m-a impresionat din foarte multe puncte de vedere, de la abundența scenelor cu oițe, la dialogul slab, la gratuitatea câmpiilor englezești, inclusiv scena când unul dintre personajele principale se uită cu jind la celălalt pișându-se, după care sare pe el într-o mișcare greco-romană, pe … Continuă să citești Tărâmul nebinecuvântat – către o critică a masculinității fragile

Amor

să rămânem nedezlipiți, ca mai apoi, tu vei exploda în fiori de adrenalină și din nou, Ne vom stoarce de anxietăți, pe aceleași ritmuri. nu m-am îndrăgostit de un bărbat până acum, nu poți să iubești haos și imfatuare. oamenii vor să îți aprindă trupul și să îl ardă în cele mai scandaloase întâmplări. cât de extraordinară este ideația amorului pe atât de nevrednic îmi … Continuă să citești Amor

țărănoi de toamnă

m-am pierdut printre burghezi, am uitat să respir ploaia prin pori Și am acceptat răzvrătiri nerostite. io nu sunt burghez în pula mea. Refuz să port etichete. Reacționez! Sug pulă dar chiar nu sunt burghez. sunt needucatul care linge frișca de pe paletele mixerului. arogantul care arată cu degetul o femeie care știe să danseze. Nu.  Refuz burghezia, mergi și suge pula.  WC-ul e burghez. Continuă să citești țărănoi de toamnă

miez de iluzie

uite-mă,  Sunt gol. timpul mă vrea descoperit, Respir. să te zdrobești iar și iar de iluzii, ambalate în zâmbete  și priviri nesățioase. De câte ori? până ce vei termina de ucis dorințe, Recunoaște-voi semnul.  focul îmi prăjește pielea pe care atâția au pus peceți  Aruncă-mi te rog, inima, bucata asta nenorocită de carne și zgârciuri; În acid sulfuric. Să ne fim? Nu. fugi. Te vor. Continuă să citești miez de iluzie

anxietate

te-am pierdut din nou fără sã te găsesc vreodatã. ți-am găsit iubirea în cutia poștală greșită, îndesată grăbit și prea înghesuită; i-ai dat termen să trăiască printre task-uri și cumva ai ales cum să taci. Eu nu știu să iubesc pe mute nu vreau să aștept după nehotărâți, milă. „dar ce tot îndrugi, idiot util tu nici viu de-ai fi fost, să simți cum bat … Continuă să citești anxietate

episod

atâtea cuvinte îmi năvălesc prin minte, din suflet, tăvălug spre buze și expirate prin nări, absorbite în timpane și transformate în gând. Tu, buimac din realitate, fără vreun simț al iubirii prin vintre, m-ai negat simpatic din erotismul posibil. sunt obosit și prea excitat să mă îndrăgostesc de tine. Ești suficient, niciodată extraordinar. Continuă să citești episod