Cavalerul din Kurlandia- declarație de apartenență la umanitate


Care este dovada palpabilă prin care poți să demonstrezi că ești homosexual?
Sugi o pulă, te fuți cu un alt bărbat, replay.
Nu există tandrețuri prin care să îți lamentezi orgoliul nesatisfăcut de cocotă, există alternative la crizele de isterie din dulapul plin cu boarfe de la Dior și H&M.

Sinceritate prin absurd

Nu m-am născut homosexual și nu am devenit homosexual.
Nu am ales să fiu homosexual și nu îmi place să fiu numit homosexual.
Nu îmi plac homosexualii dar nu sunt homofob.
Îmi plac bărbații, simplu, fără alte etichete.
Fără mănuși de cauciuc sau rahaturi siropoase, încă nu sunt homosexual.
Și cum declar io că-s homosexual?
Nu în scris, desigur. 
Nu punându-mi tocuri de 50 și steagul rainbow de gât drept eșarfă.
Există un pitic, sau o chestie…noi îi spunem inimă, și chestia asta, în afara faptului că pompează sângele prin întreg organismul mai are și o rețea neuronală proprie. Cert este, simțim ceva, sau ne păcălește creierul. 
Simți când te îndrăgostești, când îți este dor sau atunci când izolarea te sufocă. Simți și exiști.
Asta mă face OM, inima mea. Nu penisul, nu sexul pe care îl practic.
Mă face OM bărbatul care îmi atinge buzele și îmi șoptește dimineața „Te iubesc”.
Sunt OM pentru că m-am născut din alt om.

image

Nimeni nu mi-a spus că oamenii trebuiesc separați în homosexuali și heterosexuali, dar am fost învățat că TREBUIE să mă feresc de ei pentru că sunt „stricați și nenorociți”.
Cine m-a învățat asta?
Mama, tata, preotul și bunica. I-am crezut pe cuvât pentru că ei „vor să își educe copilul într-un mod corect și conform religiei”.
Am crescut amețit printre dogme și ritualuri pe care nu le înțelegeam și curios fiind, puneam întrebări. Prea multe, parcă.
Apoi a venit vremea în care a trebuit să merg la școală. Pentru prima oară în viața mea m-am simțit stânjenit, am avut un șoc teribil. Eu eram stricatul și nenorocitul. Da, mie îmi plăceau băieții.
Nu chiar toți, dar îmi plăceau. Simțeam ceva nou, în mod clar, nu bun pentru societate.

Azi, când scriu, situația nu s-a schimbat. Acum oamenii mă încolțesc, mă înjură, își declară în mod public ura și sunt susținuți de Dumnezeu.
Toți oamenii apropriați mie, mă urăsc pentru ceea ce sunt pentru că nu vor să cunoască un homosexual.
Nimeni nu are nevoie de un homosexual.
Și așa, trebuie să îți reprimi sentimentele, să taci când vrei să vorbești și să nu îmbrățișezi pe motiv că deranjează vizual.

image

Nu ai voie să iubești pentru că este greșit.
Oare iubirea este greșită?
Oare trebuie să ne sinucidem în masă pentru a „distruge”această „boală”?
Trebuie ca percepția voastră să se schimbe pentru că homosexuali se vor mai naște, cu voia sau fără voia dogmei voastre îmbâcsite.
Trebuie să învățați ce înseamnă EMPATIA și TOLERANȚA.
Până atunci NU am voie să fiu cine sunt pentru că aș primi „tratament de specialitate”.

Publicat de pe WordPress pentru Android

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s