Ai de gând să mă săruți?


Atingând paroxismul nostalgiei, ieri m-am apucat să îmi număr toate îmbrățișările și zilele în care am fost fericit. Cu stupoare, am găsit, vreo 35 scrise, bătute-n cui și trăite. Toate frumoase, umplute pân’ la refuz cu tot ceea ce voiam: îmbrățișări, zâmbete, idei frumoase și oameni drăguți.
Apoi m-am gândit la câte săruturi am primit și câte am dat.

image

Recunosc, sunt începător. Aș putea să le număr pe degetele de la o mână dar aș putea să umplu o sută de pagini cu ce au trezit acele momente în existența mea.
Nu îmi plac descrierile fandosite și ultra-metaforizarea atractiei sexuale prin termeni filozofico-fantastici. Am fost îndrăgostit prea mult poate, prea repede și prea intens.
Nu am pus măsură niciodată asupra energiei pe care o puteam elibera în jurul meu, niciodată nu mi-am impus limitări în transmiterea clară a unor sentimente. Explodez atunci când ființa mea se îndobitocește cu același miros idiot de îndrăgostit și se poartă naiv cu un zâmber ștrengar pe mutră, gata să zbiere lumii câtă iubire poartă unui trup cu un substantiv propriu.
Dar nu despre iubire este postarea asta.
Este despre un sărut stângaci, fricos, dar care mi-a deschis mintea și m-a făcut să îl fur pe al doilea. Săruturile îmi oferă inspirație.

image

„Kiss me hard before you go”

Numele lui este D. și are ochii verzi, pielea aspră și deshidratată, buzele arse de la prea multă nicotină și mușcăturile anxietății ce marca vizibil toată ființa lui.
M-am întălnit cu el într-o ceainărie, în mijlocul lui februarie.
Am cerut un ceai verde cu iasomie și unul cu tei și câțiva biscuți cu scorțișoară.
Tot ce știam despre el era că are ochii verzi și este profesor. Aveam emoții pentru că mă întâlneam cu un necunoscut în pofida faptului că socializasem cam opt luni pe internet, nu puteam să nu am emoții.
Am început să îmi mănânc biscuții când D. a sosit. Era vizibil grăbit să termine întâlnirea.
Ne-am strâns politicos mâna, într-un salut înțepat și rigid, lipsit de orice tangență reală, am făcut cunoștiință și am început să discutăm.

image

M-a târât prin toate subiectele și ungherele posibile ale naturii umane, s-a comportat ca un sălbatic sarcastic. 
Ne-am complimentat reciproc ego-urile, ne-am plătit consumația și am ieșit.
Afară mi-a spus că îi este groaznic de frig și vrea să mă îmbrățișeze, nu am acceptat. Era crispat și tensiunea mima o implozie caraghioasă ce s-a materializat într-un mozol de un sfert de ceas.
Hipoxic și cu jumătate din neuroni în stomac, i-am luat mâinile și i le-am așezat peste toracele meu să îi arăt ce nesimțit este. Apoi, fără să îl avertizez, l-am sărutat și eu.
„-Miroși a scorțișoară și mă înnebunești când vrei să fi simpatic.
-Ești lipsit de orice maniere și nu ști o boabă de filozofie.”
Ne-am plimbat vreo două ceasuri ținându-ne de mână și discutând despre umanitate.
I-am cerut să mă îmbrățișeze și apoi i-am cerut să plece.
Ne-am privit stupefiați, unul pe celălalt, și-a făcut curaj și m-a mai sărutat de trei ori, poate mult prea repede.

Am început să plâng dar fără să pot să opresc asta, inevitabil, știam că o să mă îndrăgostesc.
M-a debusolat complet întâlnirea cu el. Nu acceptam ca o altă ființă să îmi producă asemenea stări.Știa asta, îi explicasem consecințele unui astfel scenariu.
L-am împins și i-am cerut să plece din nou.
M-am îndepărtat considerabil de el pentru că rămăsese blocat în mijlocul trotuarului, fără să schițeze vreun gest.
Am găsit un taxi și am plecat.

Publicat de pe WordPress pentru Android

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s