Îmi vreau drepturile umane înapoi


Scoateți din dulap măștile, mergem la război.

M-am nãscut cu un handicap major: sunt homosexual, poponar, bulangiu, gay.
M-am nãscut într-o societate care nu se obosește să mă înțeleagă și să vadă că nu sunt cu nimic mai special ca un heterosexual, ci mă ignoră și mă izoleazã la marginea ei cu o etichetă mult prea grea și mult prea rușinoasă.
M-am născut în mijlocul heterosexualilor, a oamenilor obișnuiți, creștin-ortodocși, sunt un ortodox, să mă ia dracu’. Nu am știut însă că sunt diferit de ei și nu am înțeles niciodată de ce trebuie să sufăr în mod constant.
Am învățat că este „normal” să îți fuți în gură nevasta, să o bați, să o alergi pentru că mâncarea este prea fierbinte sau pentru că sarea este pe marginea cealaltă a mesei.
Am căutat să învăț cum să fug de „mângâierea” curelei și a pumnului în bot pentru că da, iubirea trebuie obligatoriu să doară.
Am realizat mai pe urmă că pâinea trebuie să o câștigi pe muncã nu pe tocit cărți inutile și mers la școală.
Pâinea aia cea de toate zilele pe care așteptam să o primesc, scumpul Dumnezeu uita să mi-o mai dea azi, mâine, poimâine; a uitat de mine o săptămână.
Am crescut și au început să îmi placă băieții.
Primul moment în care am descoperit asta a fost la 12 ani și a fost oribil.
Am plâns o săptămână întreagã. Toți băieții spuneau că fetele sunt foarte frumoase.
Mihai spunea cã îi place de Ana, Rãzvan deja se îndrăgostise de Laura, Alex se juca numai cu Mădălina iar eu eram un ciudat. Eram fetița care se îndrãgostea de băieți. Eram un proscris al acelei colectivități.
Avantajele unui gay sunt nenumărate. Suntem privilegiații societății.
În primul rând ești agresat cât mai des și cât mai mult, apoi trebuie în mod obligatoriu să suferi de  depresie și cât mai multe tentative de suicid.
Nu ai dreptul să iubești, nu trebuie să spui că ești homosexual pentru că moravurile societății nu ar accepta o asemenea nenorocire.
Trebuie să te ascunzi și să uiți ce ești. Nu ai dreptul să fi om pentru că deranjezi alți oameni.
Handicapul meu afectează societatea în mod ireparabil.
Societatea în care trăiesc este plină de persoane corupte, sclavagism, trafic de persoane, ignoranță, lăcomie, prostituție, copii abandonați prin canale, rasism, crime, violuri, tâlhării, sinucigași, analfabeți, sãrăcie. Un sistem sanitar în colaps, mâncat de viermi, o justiție mai coruptã ca Năstase și o clasă politică mai frumoasă ca o hazna din spatele curții.
Societatea românească și moravurile acesteia nu acceptă homosexualitatea pentru că așa scrie într-o carte.
Homosexualitatea nu trebuie să existe într-o asemenea societate.
Nu trei milioane de cetățeni, ci 17.9 milioane de oameni ne urăsc. Nu avem dreptul să existăm. Nu trebuie să ne căutăm dreptatea în mijlocul unei societăți conduse de moravuri pentru care este mai moral să îți bați copilul decât să îi explici cu ce a greșit.
Este mai moral să ignori un copil și să îl abandonezi decât să îl ocrotești și să îl iubești.
Este cu mult mai moral să te îmbeți ca porcul și să îți înjunghii nevasta decât să lași doi bărbați să se căsătorească.
Este imoral și ilegal să iubești un alt om.
Nu voi trebuie să ne dați libertatea și dreptul de a fi egali. Noi trebuie să îl luăm.
Fie că trebuie să fim bătuți sau înjurați, noi, ăștia diferiți, putem să luptăm.

image

Societatea din România nu este emancipată, habar nu are ce înseamnă dreptul fundamental al omului și discriminarea, de aceea trebuie să învețe iar statul român nu îi va educa.
Un popor este mai ușor de manipulat dacă este mai prost informat, mai hămesit și mai incult. Avem peste două milioane de analfabeți ce le pasã de moravuri.
Avem peste nouă milioane de oameni care trăiesc în sărăcie, și da, le pasă de moralitate.
Suntem 18 milioane, mister Cioloș, și ne pasã de moralitate pentru că ne este prea rușine să recunoaștem incapacitatea de a empatiza și discriminarea. Suntem fataliștii pudibonzi ce nu vor să accepte nici în ruptul capului faptul că nu vecinul trebuie să decidă dacă eu trebuie să fiu liber sau nu cum nimeni nu are dreptul să decidă asta, nici măcar tu, primul ministru peste moraliști.
Eu am dreptul să fiu liber și să iubesc ce vreau, pe cine vreau, unde vreau, atunci când vreau eu.
Liberul arbitru vă sună cunoscut?
Nu vă arogați statutul de dumnezei peste societate!
La final, vă cer un mic exercițiu de istorie, căci ea este mama tuturor învățăturilor:
Cum au reușit minoritățile etnice, rasiale și religioase să scape de moralitatea și legislația aberantã și discriminatorie , de-a lungul timpului?
Războaie, violență, moarte și risipă de vieți.
Asta produce încălcarea flagrantă a drepturilor umane de către majoritatea, întodeauna, aia de își arogă dreptul de dumnezeu asupra minorităților de orice fel. Să ucizi, să marginalizezi și să ignori ceea ce nu vrei să înțelegi parcă nu îți dă atâtea bătăi de cap.
Căutați și informați-vă, drepților.
image

Foto: http://www.dailystar.co.uk

Publicat de pe WordPress pentru Android

Un gând despre “Îmi vreau drepturile umane înapoi

Comentariile sunt închise.