Gayview: Alex- the writer


image
Foto: Cãtălin Emerich

De ce te-ai apucat să scrii?

Uh, grea şi totuşi uşoară întrebarea. Fiecare dintre noi are lucruri pe care nu reuşeşte să le spună prin vorbe. Majoritatea emoțiilor se pot exterioriza în multe feluri. Iar ăsta e unul dintre ele. Scrisul vindecă şi relaxează, deşi retrăitul lucrurilor pe care le scrii e dureros.
Şi-apoi, în cazul meu, neavând alte talente, am prins ce-am apucat.
#confuz este o autobiografie a unui heterosexual ?

#confuz este autobiografia unui om. Un om a cărui viață îi demonstrează că nu e bine să ai certitudini, nici măcar în ceea ce priveşte propria persoană. De aici şi confuzia, descoperind o nouă persoană înăuntrul a ceea ce cunoştea până la un moment dat.

Ce te-a determinat să îți pui viața pe hârtie: dorința de vindecare sau nevoia de a ajuta pe alții să își vindece certitudinile?

Întrebarea asta e capcană. Dacă răspund simplu, se va crede că totul e realitate şi ficțiunea s-a dus pe… suflet.
Şi totuşi, vindecarea proprie nu trebuie neapărat publicată. Scrii şi ții pentru tine. E de ajuns. Dar, puterea exemplului ştiu clar că schimbă oameni. Mentalități. Percepții.

Îți place să citești?

Da, citesc cât de mult pot. Din absolut orice categorie de cărți. Bine, evit romanele polițiste. Atât.
Ca să scrii bine, trebuie să citeşti mult. Nu ştiu dacă scriu bine, dar sigur n-am citit destul.

Există vreo carte sau poate mai multe, care te-au schimbat în vreun fel?

Da. Şi sunt noi. Poate te aşteptai să vin cu vreun titlu de carte de care nu a auzit nimeni.
Mie-mi plac foarte mult cărțile scrise pe un stil prietenos şi accesibil tuturor.
O carte care mi-a oferit mult mai mult curaj şi care m-a învățat să fiu asumat complet, e Cimitirul de Adrian Teleşpan.

Debutezi sau ai mai publicat vreo carte?

E cartea mea de debut. Deşi e a doua carte pe care o scriu, e prima pe care o public.

Cum arată Alex-creatorul?
Cine este Alex Andronic?

Cum arată? Uneori, mai urât ca moartea. Depinde cât doarme. Şi-ți zic clar că nu doarme destul.
Cine e? Hmm, aici nu ştiu de ce, dar nu-mi trece niciun răspuns prin cap. Nici măcar unul auto-ironic.

Andronic e… hai să lăsăm întrebarea pe final. Mă mai gândesc.

Fac parte să zic așa, din minoritatea oamenilor #confuzi. Îmi este teamă să iubesc, să fiu liber, să spun cum mă simt, să privesc fără să primesc pumni sau înjurături. Ție îți este teamă de ceva/ cineva?

Da. Mi-e teamă de păianjeni. Şi de moarte. Dar, în sensul că… mi-e frică să mor fără a apuca să consum tot ce am de consumat. În special iubire.

Iar noi, comunitatea LGBT, n-ar trebui să ne ferim. Deloc. Viața e frumoasă. Şi al dracu’ de scurtă. N-am să refuz să trăiesc din cauza unora care sunt incapabili să înțeleagă că iubirea n-are granițe.

Are viața ta nevoie de mai mult timp sau de mai multă iubire?

Cred că timp n-avem niciodată suficient. Iubire… nici atât.

Viața mea, în momentul ăsta… tânjeşte după cineva. Acel cineva cu care împarți borcanul de nutella, acel cineva care-ți poartă cămaşa într-o zi ploioasă de duminică, acel cineva care se uită cu tine la „the walking dead”, deşi nu-i place. Acel cineva care iți oferă primul zâmbet dimineața. Deci, clar. Iubire. Şi-apoi timp, să iubesc.

De pe la 11 ani l-am citit pe Eminescu și m-a debusolat complet. Eram într-o agnonie și tânjeam după răspunsuri la două întrebări. Desigur, am căutat răspunsuri la persoane dubioase, nervoase, fericite, triste dar nu și la mine.
Tu ai asemenea întrebări?
Este #confuz răspunsul întrebărilor tale?

Evident că-mi pun întrebări. Mereu. Unora le găsesc răspuns, pe când altele cred că sunt menite să rămână fără. Nu totul are o explicație în viața asta.
Întrebându-te… evoluezi. Creşti. Iar asta e minunat.
Şi sigur că unele răspunsuri pot fi debusolante. Atunci, pe moment. Dar, timpul le simplifică. Explică, cred. Asta am observat eu, cel puțin.

Ah! Aş îndrăzni să spun că nu e tocmai recomandat să cauți răspunsuri în/la alții. Suntem piese de puzzle. Unici. Autentici. Răspunsul altcuiva nu poate fi exact cel pe care ți-l poți da tu singur.

La mine este invers. Timpul complică. Timpul te face să te răzgândești, să urăști în loc să iubești și să fugi în loc să stai și să lupți.
Unde a început toată treabã cu romanul?

După ce am terminat de scris prima carte, pe care am pierdut-o, am trecut printr-o perioadă de… depresie, aş putea spune. Pierdusem o carte. A fost groaznic. Îmi spusesem că nu voi mai scrie niciodată. Ba chiar nici nu mai puteam scrie absolut nimic. Credeam că, gata, atât am putut, asta a fost. Nu era oricum primul lucru care nu-mi ieşise sau la care am renunțat.
Apoi… un om extraordinar, care a intrat în viața mea pe neaşteptate, a reuşit să mă țină la suprafață. Sa mă susțină. Să-mi fie acolo, OM. Şi-am început să scriu fără un target anume. Fără să ştiu că va fi carte. Pe parcurs mi-am dat seama, şi-am început să mă organizez.

Şi, poate nu sunt modest deloc la faza asta. Dar, atunci când ai o poveste de spus, e bine s-o faci.
E primul lucru pe care-l duc până la capăt. Şi asta datorită unor oameni minunați care nu m-au lăsat să renunț.
P.S. Bălanco, love you!

Ce hobby-uri ai?

Gătitul. Pe care am încercat să-l transform în meserie şi-am realizat că libertatea pe care credeam că o oferă, nu e atât de… liberă.

În rest, nu prea am hobby-uri/pasiuni. Dar sunt multe lucruri fără de care n-aş putea supraviețui.

Cum ai ales coperta cărții?

image

#Confuz Foto: Cătălin Emerich

Am pornit clar de la conținutul cărții. Am gândit-o de zeci de ori, încercând să găsesc o copertă care să exprime exact ceea ce doream. Şi cum nu se găsea, tot datorită unor prieteni foarte mişto, am pus la cale o şedința foto, încercând mai multe variante. Poza finală a fost… love at first sight. În câteva secunde am ales-o.

Pentru că unele femei au puterea de a face bărbatul de lângă ele să fie frumos, iar unii bărbaţi fac acelaşi lucru… îi fuţi pe amândoi, să fii sigur că nu regreţi pe viitor.” #Confuz -Alex Andronic

image

Foto: Alex Andronic

Program lansare #Confuz:
Cluj 13 august
Bucureşti 18 august

Pagina cărții:
#Confuz