Agenda minorității LGBTQ+: Colaps și discreționism dezolant.


Ai de gând să te numești activist de dragul CV-ului?
Dă bine pe Grindr am auzit.
Ești atât de imbecil încât să speri la miraculoasa schimbare a mentalității homofobe a cetãțenilor acestui stat și a politicienilor?
Te doare-n pulă de drepturile tale și îți bați joc de viitorul tău.
Și da, avem o uriașã problemã socialã.
Nu avem organizații non-guvernamentale în jurul cãrora ne putem organiza o COMUNITATE.
Avem oameni în spațiul public dar îi ignorãm și îi mai plătim pentru o aparițe la vreun interviu, așa, de dragul „activismului”. Nu organizăm strângeri de fonduri, pentru cã da, și asta este o enormă problemă a „activiștilor”, BANII, de teama că nimeni nu o să doneze.
Activism pe burta goală nu se face-cică.
Avem susținerea organizațiilor importante din U.E dar nu o folosim, pentru cã pot să spun asta, Asociația Accept s-ar mai mulțumi cu încã zece ani de obscurantism legislativ, împărțit prezervative, pliante, lobby invizibil și promovarea homosexualității ca boalã.
De ce nu promoveazã drepturile minorității LGBTQ+ existente?
De ce nu au construit în peste 16 ani de existență o comunitate?
De ce nu s-a produs o schimbare în mentalitatea majorității heterosexuale?
De ce nu comunicã statul român și de ce nu recunoaște în mod public egalitatea cetățenilor indiferent de orienarea sexuală?
Am multe întrebări.
Nu vãd oameni coerenți. Nu văd strategii. Văd opinii diafane aruncate în silă, poate-poate mulțumește pe cineva.
Nu s-a vrut construcția unui centru de sprijin social de urgență pentru persoanele LGBTQ+ pentru cã nu este prioritar.
Sunt prioritare prezervativele pentru că gay-i se fut mult și des și da, transmit al dracu’ de multe boli, de la HIV, sifilis și gonoree.
De ce transmit boli?
Pentru că sunt inconștienți și aparent nu se pot opri din futut. Simpatic. Promiscuitatea, trebuie să admitem, nu să fugim de ea, este o problemă.
Ce vrea de fapt minoritatea asta?
Ce vor membrii ei?
Ești discret pentru cã îți este amenințată integritatea fizică sau ți-e mai bine ție?
Poate sună nașpa, dar sunt mulți, al dracu de mulți, datori să schimbe percepția homofobă a unui heterosexual.
De ce? Am obține nu 100.000 de aliați dar în eventualitatea unui referendum le-am da un motiv în plus pentru a se gândi la acțiunea lor.
Vrea drepturi egale și acceptare socială?
Vrea vindecare prin căință sau vindecarea percepției heterosexuale?
„De ce sã dau io, heterosexualul ortodox fundamentalist, drepturi egale homosexualului progresist?
Mie îmi este utilă această minoritate?
Cu ce?
De ce trebuie să accept un homosexual să lucreze cu mine?
De ce să îmi iubesc copilul homosexual?
De ce sã nu agresez un homosexual?
De ce să nu ucid un homosexual?”
Nimeni nu are răbdare să schimbe mentalitatea acestui popor.
România este o țară profund homofobă.
Asta-i realitatea. Există oameni ce ne urăsc, ne consideră bolnavi, unii ne-ar ucide pentru adevărul biblic și mărturisirea adevăratei credințe.
Există părinți ce își urãsc copii pe care înainte de a le face cunoscută orientarea sexuală, îi iubeau.
Da. Homofobia distruge și ucide oameni.
Unii se plâng cã nu au bani, alții nu mai văd homofobia sau alte priorități.
Activiști full-time:0.

image

Opinii de la oameni membrii LGBTQ+ și aliați despre activism, ONG-uri, membrii minorității și referendum:
Mihai, 27 ani, student:
„Acum, tot ce vrea minoritatea LGBTQ+ este discreție și câți mai mulți parteneri pentru sex.”
Raluca,17 ani, elev:
„Majoritatea persoanelor LGBTQ+ pe care le cunosc se comportã foarte ciudat atunci când abordez tema activismului într-o discuție.”
Alina,26 ani, masterand:
„Iubirea nu are nevoie de limitare!”
Jane Doe:
„Sincer lucruri se întamplã doar cã eu nu sunt foarte implicat în treaba asta.
Ai putea sã te implici dacă mentalitatea majorității ar fi mai permisivă?
Nu este vorba de asta. Nu ma implic social pentru cã grupurile mele de oameni nu se implicã în activitati de genul acesta. Nu resping ideea, dar nici nu imi doresc foarte tare.
Vlad Vișki, 28 ani, președinte MozaiQ:
„Activismul persoanelor LGBT în acest moment este în dezvoltare. O comunitate se construiește în momente de tensiune, de atac asupra comunitãții. Acum vedem tot mai multe voci revoltate, enervate, gata sã se exprime cât mai mult, sã facã ceva pentru a se apãra.
Știu că poate pãrea un clișeu, însă cred că ne lipsește un ingredient fundamental, anume solidaritatea. Trebuie să învățăm să avem mai multă încredere unii în alții, să vedem pădurea din spatele copacului, să construim rețele în comunitate, între noi.”
M.B, 34 ani, IT-ist:
” Activism pe pula mă-sii. Am participat la întâlniri „comunitare”, grupuri de „suport” la toate ONG-urile lu’ pește. Se întâlnesc să constate cât de rahat este situația și să mai stabilească niște „concluzii”.
Ah, și proiectele „desfășurate” de ei sunt doar rapoarte pe hârtie să dea bine. Nu te stresa, fiecare cu treaba lui. Emigrează și fă activism la turci.”

Nu uita:heterosexual, gay, lesbianã, transgender sau bisexual ești OM.