Fairy Godfather of TRANSform-Sasha Ichim


„Cine sunt? 

De ce m-am nãscut într-un trup de femeie când eu sunt bărbat?”

„Da, recunosc, la opt ani mã jucam cu fetele. Ne fãceam unghiile cu ojã, luam tocurile mamei și alergam cu un cearceaf alb drept rochie și toatã lumea era încântatã de ce drãgălaș eram. Dar ceva se schimbã atunci când treci de faza copilãriei și ajungi adolescent iar zâmbetul și drãgãlãșenia  pier în fața prejudecãților celor dragi, iar ceea ce ai în fața ochilor nu este în armonie cu ceea ce simți cã ești, începe izolarea, revolta, încercarea continuã de a schimba tot ce simți pentru a nu rãni orgoliul norocoșilor, apare sentimentul de vinovãție și momentul în care, dupã toatã negarea și lupta interioarã, accepți. Desigur, nu toatã lumea mã acceptã, pentru cã ei nu vor avea niciodatã posibilitatea sã se simtã altfel decât sunt, niciunul nu se va pune în locul meu și nimeni din cei ce îmi pun la îndoialã sãnãtatea mentalã sau sufleteascã nu vor putea sã înțeleagã de ce nu mã identific cu un bãrbat. Eu sunt femeie și nimeni nu poate sã conteste, nici măcar vreun zeu al urii sau o lege aberantã. Ura și iubirea, acceptarea sau respingerea, toleranța sau intoleranța, toate acestea le aveți și rãmâne la alegerea voastrã sã  mã iubiți sau să mã urâți, eu sunt, în sfârșit, ceea ce simt!”

Am primit un mesaj minunat din partea unei admiratoare anonime a blogului, și da, dincolo de toate etichetele acestea enervante, rãmâne sufletul.

În continuare vã invit să citiți un interviu cu un om extraordinar ce își dedicã viața oamenilor ce nu se identificã cu sexul stabilit la naștere și ajutã fãră sã îți ceară nimic altceva decât o îmbrățișare „cât douãzeci de ani”.

Cel mai frumos om din câți am întâlnit, mulțumesc.

1. Cum este sã fii transgender în România? 

Asta este o întrebare foarte complicată. Pe de-o parte trebuie sã știi că nu există două experiențe trans la fel, este important de subliniat cât de diferitã este o tranzitie socială și/sau medicalã pentru un adolescent față de un adult care are un venit financiar stabil. Iar România nu este cea mai primitoare țară pentru a fii transgender, în continuare suntem foarte stigmatizati din cauza patologizării condiției trans.

Ăsta este greul cel mai mare pe care o persoană transgeder trebuie să-l ducã într-o țarã unde nu avem medici specializați pe nevoile noastre, nu avem o lege care sã ne permită schimbarea actelor de identitate fărã să fim înjosiți, părinții nu au o educație pentru a înțelege că negarea lor nu schimbã cu nimic realitatea copilului lor. Este precum o cursă în carusel;  te urci în el dar nu aflii traseul pânã nu începe cursa. 


2. Când a început aceastã „cursã”?

Experiența mea a început de la o vârstă fragedã, aveam vreo patru ani când m-am prins eu că nu am „aterizat” în corpul care trebuie dar nu aveam de unde să știu cã lucrurile pot sta și altfel. Cam atunci s-a instalat și depresia și am început sã petrec mult timp singur, în imaginația mea, unde îmi construisem o lume în care nu eram fata, nu eram nici baiețoi ci eram bãiat de-a dreptul. 

Părinții erau ok cu mine ca băiețoi, măcar atât. Rar mã obligau să pun fusta pe mine și asta doar în cazul în care mergeam la vreo petrecere. Cu bunica aveam constant certuri și mã trezeam „altoit” cu coada de la măturã pentru că ținea neapãrat sã mă îmbrace în costumaș cu fustã atunci când mergeam la slujba de duminică, îmi mai punea și mărgele la gât. În rest mã lăsau sã-mi exprim genul așa cum îl simțeam eu iar asta, pentru o persoană trans este mare lucru. Fetele trans, de exemplu, n-au norocul ãsta. E absolut greșit – în ochii societății – ca cineva care este perceput ca bãiat să exprime feminitate fie în vestimentație, comportament sau obiceiuri.

La mine a durat 28 de ani pânã în momentul când am făcut legatura cu ce simțeam eu cã sunt și termenul transgender; față de termenul transsexual nu gãsesc nici o afinitate, pur și simplu nu mă definește și-l mai consider si un termen extrem de învechit, inventat pe vremea când se știa despre condiția transgender, puțin spre deloc. Eram la Accept, când mi-au sărit ochii pe un inteviu cu o fata trans care se pregătea de vacanță în Thailanda. Pleca să-și facã niște intervenții chirurgicale de corecție a organelor genitale iar a doua zi deja știam cã mă numesc Sasha, că sunt un bărbat trans dar și că mă așteaptă un drum lung în tranziția mea.

Prima persoanã care a aflat a fost surioara mea cea mică, apoi directoarea de la Accept și încet-încet, am început să spun mai tuturor. A urmat mama, colegii de la birou de pe vremea aia, și-apoi nu mi-a mai păsat, eram pur și simplu, EU.

De activism m-am apucat când mi-am dat seama cã cei de la Accept nu au habar cum sã ajute o persoanã trans. Aveau doua numere de telefon, un endocrinolog și un psihiatru, cam ăsta era ajutorul pe care puteau sã ți-l dea.

Mai ofereau consiliere și asistențã juridicã pentru schimbarea actelor dar era pe bani, pro bono nu luau decât cazuri speciale. Nu știu ce însemna pentru ei un caz special dar știu că pentru mine fiecare caz ar fi trebuit sa fie important și special așa cã la un moment dat am pornit un grup de inițiativã și suport (așa a luat nastere TRANSform) ca sã putem sã ne strângem în jurul acelorași nevoi și sã începem sã le rezolvăm.

De chirurgi nu mai zic nimic, ãștia sunt praf cu toții în frunte cu Lascãr și Nițescu. Degeaba se laudã ei cã au făcut intervenții chirurgicale de corecție dacã le-au făcut doar din orgoliu și ca experiment, fără sã aibã o minimã pregatire în prealabil cu profesioniști din domeniu. 

Iar la urgențe nu-i doresc niciunei persoane trans sã ajungă din cauza lipsei de pregătire a cadrelor medicale (pe lânga sistemul medical care este la pãmânt în totalitatea lui). Poate lumea nu știe dar în facultatea noastrã de medicinã, astfel de cazuri nu se predau și așa ies medici care habar nu au să consulte un bărbat trans care și-a fãcut o amãrâtã de mamoplastie masculinizantã.

3. Ce te motiveazã să duci o asemenea luptã? 

Sunt motivat de oamenii care ne scriu sã-i ajutam. Eu fac multã consiliere cu persoanele trans care acum își descoperã identitatea de gen și sunt pierduți într-un sistem absolut nepregãtit pentru cei ca noi.

4. Ai găsit un psiholog care sã nu te judece din cauza schimbării pe care ai simțit cã trebuie sã o faci sau toți au prejudecăți legate de persoanele transgender?


Avem o listã cu medici ok din diferite zone ale țãrii iar asta datoritã comunitãții trans din jurul TRANSform care este super unitã . 


5.Care sunt principalele beneficii ale asumãrii identitãții de gen în fața persoanelor dragi și a societãții? Existã? 

Da, existã. Cel mai mare beneficiu este bucuria pe care o simți atunci când te prezinți pe tine, cel care ești cu adevarat. Nu mai trebuie sã minți, sã joci un rol forțat. Este divin! Iar când ești out poți sã gãsești sprijin mult mai ușor. 

6. Cum aratã viața ta acum, ești fericit? 

Sunt fericit când mã uit în urmã și vãd cum s-a construit comunitatea trans, sunt fericit pentru fiecare persoanã transgender care a putut sã înceapã o tranziție socialã și medicalã, dar sunt fericit și când mã uit în oglindã și îl văd pe Sasha în fața ochilor mei. Iar viața mea acum, aratã de un infinit de ori mai bine decât arăta acum patru ani. 

Fericit nu sunt pentru cã trãim într-o țarã în care se încurajeazã analfabetismul, în care Partidul Social Democrat cumpãrã voturi cu mitã electoralã, cu politicieni penali care nu înfundã pușcãriile, cu societatea comercialã BOR, care pare cã nesimțirea este singura valoare pe care o are, lucrurile astea mă frustreazã și  enervează cel mai tare. Dar acum sunt treaz să le văd și sănătos ca să lupt împotriva lor așa cum pot și eu.  


7. Este dificil sã îți gãsești o persoanã care sã te iubeascã? 

Deloc. Oamenii care se îndrãgostesc de persoane trans sunt peste tot în jurul nostru, ține doar de caracterul tãu – ca persoanã transgender – dacã-ți vei găsi dragostea sau nu. Iar în comunitate chiar avem povești de cupluri fericite pentru care identitatea trans a unuia din parteneri n-a contat în schema iubirii. Omul din spatele identității de gen conteazã.

8. Anul acesta, peste 300 de oameni transgender au fost uciși, cum vezi tu această situație? Cum te poți proteja de un criminal? 

Asta este cea mai grea întrebare pentru cã nu ai cum sã te protejezi de cineva care vrea sã te omoare doar pentru cã identitatea ta de gen este diferitã de ce ai în scutec la naștere. Cel mult poți să-ți iei niște mãsuri de siguranțã dar nu ești niciodatã ferit 100%. Avem încã norocul cã în România, extremiștii violenți sunt destul de puțini dar nu știm ce se poate întâmpla dacă statul valideaza ura (mã refer aici la referendumul propus de Coalitia pentru discriminare), precedentul existã în Rusia si este bine sã nu uitãm actele de violențã care s-au întâmplat acolo dupã ce rușii au adoptat legea discriminării persoanelor LGBTQIA+. Totuși nu avem cifre și nu știm care este realitatea membrilor comunitãții LGBTQIA+ din Romania. Știm că mulți preferã sã nu depunã sesizãri și plângeri la poliție de teamã sã nu fie ridiculizati sau mai rău, batjocoriți de organele de poliție Dar urã și discriminare existã. Sunt persoane transgender care nu se pot angaja pentru cã sunt trans și nu au reușit sã-și schimbe actele, sunt persoane trans care s-au apucat de sex comercial sau videochat fãrã ca asta sã fie neapãrat visul lor cel mai mare.

9. Ai fost vreodată agresat? 

În 2013 când eram abia la începutul tranziției hormonale iar trăsăturile mele erau androgine m-am bătut cu trei bãieți care m-au atacat în timp ce stãteam pe marginea lacului Herãstrãu și citeam. Nu prea știau ce-i cu mine, dacã sunt fatã sau bãiat, și uite așa ne-am trezit într-o bãtaie. Am avut noroc cu o doamnã în vârstã c-un câine mic si gãlăgios care i-a alungat cu traista.


10. Ai prieteni gay?

Am și prietene și prieteni gay, hetero, bi, pan, nu mã uit la orientarea sexualã a nimãnui, om sã fii cu mine.

 11. Se implicã în susținerea cauzei transgender?

Da.

12. Te întreb asta deoarece în România, asociațiile de profil LGBTQ+ își îndreaptã atenția aproape în exclusivitate către orientarea sexualã și obținerea drepturilor maximale iar persoanele transgender sunt oarecum ignorate în cererile legislative și acțiuni de protest, tu ce părere ai? 

Hai sã le luãm pe rând pentru cã, în Romania, momentan sunt douã ONG-uri care s-au dedicat cauzei LGBTQIA+. Asociația Accept are o agendã de lobby și advocacy clar dedicatã cauzei parteneriatelor civile, iar asta nu ar fi deloc rãu dacã și-ar asuma cã doar asta sunt în stare sã facã. Din pãcate ei se prefac cã sunt dedicați cauzelor tuturor comunitãților ( Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transgender, Queer, Intersexuali, Asexuali) iar asta ne afecteazã într-un mod negativ pe toți. „Foamea” după granturi i-a făcut să se arunce în domenii pentru care le lipsește know-how-ul și expertiza celor direct impactați. Am sã-ți dau câteva exemple. Primul contact cu lipsa de interes a Acceptului pentru comunitatea transgender l-am avut în 2013. Prin 2010-2011, ei au luat niște bani pentru a traduce „Standardele de Îngrijire pentru persoanele transgender” elaborate de WPATH iar documentul (vreo douã sute de pagini) a fost plimbat de colo-colo pânã în 2012 când m-am apucat sã-l traduc din postura de voluntar fãrã sã știu de grantul respectiv. Pe la începutul lui 2013 mi s-a alãturat în traducere Elena Radu, actuala vice-președintã TRANSform, cãreia am sã-i rãmân veșnic recunoscãtor pentru cât și cum s-a implicat în proiectul acesta. Dupã ce ne-am chinuit sã-i dãm o formă inteligibilã (am avut de tradus un document medical totuși) documentul a plecat la corectat cãtre un traducãtor platit și într-un final s-a materializat într-un frumos document de laudã pentru ei, publicat pe pagina lor si-atat. Acel document extrem de important pentru orice medic nu a ajuns in niciun alt proiect de informare a ministerului sanatatii sau a colegiului medicilor.

Tot cei de la Accept au gâtuit pânã la sugrumare eforturile primei activiste transgender (Ella I.) de a pune pe picioare acea organizație care ar fi putut reprezenta primul ONG din România, dedicat cauzei: Transgender România. Ella a fost constant supusă criticilor și comparațiilor pânã și-a bãgat picioarele și s-a retras de tot. 

Iar Acceptul nu doar cã este absolut incapabil sã înțeleagã nevoile comunitãții transgender dar sunt și extrem de zgârciti și egoiști (au dosare din instanțã pentru schimbarea actelor – câștigate sau pierdute – pe care pur și simplu nu vor sã le anonimizeze ca sã le poate studia și alți avocați care și-ar dori sã se implice și sã ajute comunitatea trans), si ca sã nu se dezicã de nimicnicia lor, au furat și evenimentul TRANSform din 2014 care l-a avut ca invitat pe scriitorul Andrew Solomon.

MozaiQ-ul nu vreau să-l judec prin prisma colaborării noastre cu Mihnea și Vlad, colaborare pe care personal o consider un eșec total. Din organizația aceasta fac parte câteva persoane pe care le stimez dar și douã persoane transgender la care țin nespus. Am încredere atât în Octav cât și în Oana cã vor lupta pentru ca vocile persoanelor trans sã fie auzite și ascultate. Dacă de la organizațiile de profil n-am simțit cã existã suport real – și nu doar unul declarativ – despre oamenii din comunitatea LGBTQIA+ nu pot spune același lucru. Ba chiar am gãsit sprijin moral, am fost întâmpinați cu mințile curioase și deschise, cu ajutor la nevoie și multã cãldurã. Mai avem mulți oameni de ajutat și trebuie sã ajungem, în misiunea aceasta, la toatã lumea care are nevoie de ajutor.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s