Valentine’s day: Mai futem și noi ceva?


Iubire nelimitatã, kile de spermã și milioane de prezervative se revarsã gârlã peste ciocolata și inimioarele pițipoancelor, dar este frig, ger nãprasnic. Corupția ne fluturã steagul, BOR își organizeazã mega-protestul pentru exorcizarea poponarilor și Coaliția, nestingheritã propagã urã în continuare, LGBT-iștii tot n-au o direcție.

Am zis sã rezonez cumva, la nivel metafizic cu ideea de reparare a societãții în toate pãturile, dar este imposibil. România este toxicã, coruptã pânã la nivel subatomic. Popa taie chitanțã falsã, doctorul îți cere bani ca sã trãiești, femeia de servici nu mai spalã holul pentru 200 de lei, infirmiera rupe mâini și picioare pentru cã este sãtulã de cât rahat are moșul în chiloți, polițistul și-o trage cu toate parașutele ca sã poatã sã își facã treaba liniștite, boschetarii sunt la fel de murdari și degerați, proștii la fel de mulți și exagerat de vocali, iar cetãțenii acestei țãri se lasã duși în vâltoarea corupției, pentru cã fãrã ea, România și-ar pierde spiritul fatalist strãmoșesc. Da bã, futu-te în bascã, am moștenit corupția.

La plãcinte înainte, la rãzboi înapoi 


Toate bune și frumoase, selfie-uri cu ultima bucatã fututã, gâtleje învinețite, drama-queens, și mult sex, beneficiem cu toții de o cvasi-recunoaștere socialã cu o imagine deloc frumoasã, greu de spãlat. Schimbarea se produce greu, mobilizarea parcã a intrat în colaps, tentativele de educare a masei heteronormative, nu prind, sunt demonizate și ajung rapid la coș.

Este o luptã a celor puțini pentru o minoritate încuiatã în dulap, cu nevroticii mulți și supãrați cã un grup de oameni cer „privilegiul” de a avea drepturi egale. Precum muștele îmbãtate cu duhoarea rahatului proaspãt, o bunã parte din noi cãutãm sã obținem satisfacerea nevoilor sexuale, fãrã sã ieșim din starea primordialã de ștorfi vreodatã, lãsãm pe alții să vorbeascã în numele nostru, le acordãm altora dreptul sã fie vizibil în locul nostru pentru cã este mai sigur sã știi cã ești urât de jumãtate din oamenii pe lângã care treci decât să primești „binecuvântarea” creștineascã a unuia mai habotnic.

Nu existã schimbare fãrã emoție, mesaj și orgolii cãlcate în picioare.

Nu existã basme și prinți fericiți de-a pururi, în realitate, existã adevãr. Adevãrul de care ne temem, cel pe care refuzãm sã îl acceptãm și sã îl pãstrãm ca atare, pentru cã în momentul de fațã, adevãrul ãsta este înlocuit cu o mare minciunã în timp ce noi mâncãm popcorn, ascultãm muzicã sau protestãm împotriva corupției. Adevãrul este plictisitor, câteodatã, dificil de explicat, dureros, eliberator, simplu, dar îl avem.

Tu când începi sã nu îi mai lași pe alții sã te facã bolnav?

Tu când o sã oprești un homofob și o sã îi arãți cã semãnați?

Tu când o sã oprești minciuna în care trãiești?

Pânã atunci, spor la primit și dat muie, în final adevãrul își va face loc.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s