Crushing sucks


​De când am devenit conștient cã posed o inimã mai tahicardicã și exagerat de asimetricã, am descoperit cã mã îndrãgostesc de oricine îmi acordã puțin timp și atenție. Sunt precum cãțelușii ãia abandonați într-un șanț pe care îi gãsești mereu lângã o patiserie sau simigerie, adulmecând orice urmã de milã sau neglijențã în manevrarea covrigilor sau a pateurilor cu brânzã, pregãtit sã înhațe tot ce i se aruncã sau se scapã printre picioarele trecãtorilor. Este un slalom din care sufletul iese cel mai prãfuit și hrãnit, dar apuci mereu firimituri din speranțe, iubiri surprinse, zâmbete grãbite și îmbrãțișãri prea scurte.
De la ultimul crush au trecut doi ani în care mi-am retușat sufletul și l-am obligat sã doarmã, pentru cã somnul este singurul care poate să vindece, am învãțat cã îmbrãțișãrile sunt momente prea scurte și nu existã îmbrãțișare care sã reziste într-atât de mult să facã douã suflete unul singur.

Îmbrãțișãrile sunt timide, scurte, fãrã emoție și sare, niște dulcegãrii acre, nu sunt partide de iubire așa cum îmi imaginam pe la 16 ani, nu sunt asemãnãtoare centralelor nucleare și nici exploziilor solare. Sunt îmbrãtișãri. Confesiuni de amor între douã trupuri. Declarațiile ultime înainte de o reacție hormonalã extremã.

Sã mã întorc la ce trebuia sã spun ce simt. Da, o simt cum se amestecã printre celule și îmi intrã printre mitocondrii, sinapse și acizi dezoxi-ribo-nucleici și nu este iubirea. 

Oricât aș cãuta sã îi dau nume, sã flutur un steag în semn de capitulare ori de rãzboi total nu îmi vine nimic în minte pentru cã este mult prea devreme pentru orice emoție. Pânã și speranța este un sentiment prematur scos din adâncul sufletului meu dar cine a reușit vreodatã sã își extermine sentimentele din profunzimea esențialã a sufletului?

Ori te lichefiezi și te sinucizi în încercarea asta pateticã ori le aduni și le strângi pe toate grãmadã și îți construiești un alt trup mai încãpãtor. 

Cu toții avem cearcãne, riduri și migrene, dar toate sunt urme ale emoțiilor pe care refuzãm sã le acceptãm sau ne este teamã sã o facem, nu semne lãsate de oboseală sau de trecerea timpului.

Pe tine cât te ține o îmbrãțișare?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s