Asumarea colectivã a sexualitãții


Ia oprește-te puțin din molfãit pula aia și treci sã-ți spun o poveste ieftinã fãrã sare și piper. Ia cu bere, o sã îți stea în gât.

Se fãcea cã trãiau unii într-o minoritate, ciudați, blonzi cu șuvițe verzi și buze tatuate de la prea multã nicotinã, mereu temãtori de ce s-ar întâmpla dacã și-ar arãta modul în care iubesc pe alții ca ei, mai frumoși, mai fricoși sau ambițioși și curajoși, pe  unde mergeau. Ah, nu îi uitãm pe talentații emotivi și minunatele domnișoare drãguțe.

Cum poți sã iubești dacã nu îți asumi public acest statut?

Ah, iubești discret. Știu, este tipul ãla de relație în care te-ai iubit discret cu toatã lumea doar cã în locul iubirii stã exuberantul futut.

Nu te fac curvã pentru cã și eu sunt atât de aproape sã ating acest statut.

Nimic nu este imoral în futut, dar este imoral sã nu îți asumi ce îți place sã fuți. 

Traversãm o perioadã dubioasã în care activismul și sexualitatea nu sunt atrãgãtoare iar ideea unui protest LGBTQ+ cu mai mult de 5000 de participanți pare hilarã și imposibil de realizat în condițiile în care protestul încã pare o etichetã rușinoasã pentru oricine se identificã LGBTQ+, de facto, tot rușinos se simte, în mijlocul masei heterosexuale, omul LGBTQ+.

Sã vã dau un exemplu anost. Stau în parc și vãd peste 15 cupluri straight, se iubesc, își asumã orientarea sexualã și o afișeazã în mod public dar nu pentru a epata ci din faptul cã nu existã nimic rușinos în iubire indiferent de sexul partenerului sau de îmbrãcãmintea pe care o poartã.

De ce ne-ar face bine o asumare generalã a sexualitãții noastre?

În primã fazã ne-ar responsabiliza iar relațiile și-ar schimba fundamental construcția, ieșind din zona dulapului sau a clubului gay-friendly, defilând mândru spre parcuri și bulevarde, spre catedrale și terminând în fața altarelor (bad joke I know). 

Apoi societatea nu ne-ar mai privi ca pe ceva patologic pentru cã nimeni nu s-ar mai ascunde, nimãnui nu i-ar mai fi teamã sã arate toate acele îmbrățișări drăgălașe și sărutări pasionale. 

Câte momente de iubire ai ratat tu, simpatică fetișcană?

Câți tipi s-au speriat când ai vrut sã îi strângi în brațe și să le strigi cã îi iubești, așa sã te audă toată lumea toatã fericirea care te umple și îți bubuie creierii?

În acest moment avem o fobie la nivelul întregii minoritãți, este o anxietate amestecată cu rușine și dezgust. Atitudinea leprosului care se izolează de societate pentru a nu împrãștia molima. Asta face majoritatea minoritãții. 

Câte vieți se distrug din frici aberante?

 Da, și ce dacã o sã fiu judecat de X cã sunt gay?

Toți am fost, suntem și vom fi continuu judecați, înjurați și agresați cã ne asumãm public sexualitatea dar înainte ca voi, ãștia ce stați acum confortabil prin neliniști și frici existențiale în dulap, ne luăm pumni în cap pentru cã am îndrãznit sã scoatem „leprosul” la defilare în mijlocul oilor turbate de duh sfânt și orgolii mântuitoare.

Acum trebuie sã se opreascã lamentarea cu „fã-ți coming-out-ul  atunci când știi cã totul o sã fie în regulã” dar niciodatã nu se va schimba nimic dacã tu nu pornești schimbarea. Toți stãm cu același ștreang de gât și aceeași piatrã legatã de picioare așteptând o schimbare pozitivã în atitudinea heteronormativistã produsã de ONG-uri, cã de aia sunt acolo.

Ete fix pula. Organizațiilea astea au nevoie de schimbare, de oameni care sã vinã cu schimbarea pentru cã dacã tu aștepți 15 ani ca Accept sã vinã sã te scoatã ușor din dulap așa cum iei un puișor de gãinã de la mã-sa,  sã te punã în cel mai safe puf, atunci am belit fasolea. 

Vãd bãrbați maturi care se tem sã arate cã sunt gay.

Vãd femei care se tem cã sunt gay.

Dar vãd persoane transgender care sunt mândre cã sunt transgender.

Și fac din asta o sãrbãtoare. Ei nu au dat niciodatã înapoi. Și pentru asta voi sunteți cei mai grozavi. 

Așa cã hai sã ne rugãm de prietenii noștrii care știu cum sã-și asume public identitatea de gen, sã ne învețe cum sã ieșim și sã depãșim patologicul.

Teama a fost liant pentru revoluții și proteste care au adus în cele din urmã schimbarea atitudinilor.

Teama trebuie sã o transformi în îndrãznealã chiar și atunci când primești înjurãturi sau pumni și picioare.

Trebuie sã lupți pentru libertate  și sã te eliberezi de frici.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s