Agenda asexuală. O tentativă


Aleg astăzi să ating un subiect despre care unii au auzit tangențial, anume despre asexualitate. Scriu asta din perspectiva unui om care până acum ceva timp s-a identificat ca bărbat cis gay și care și-a asumat identitatea cu o oarecare tărie, dar care a revenit, după multă, multă vreme,  la identitatea de asexual.

Vizibilitatea (sub)comunității asexuale, sau ace,  este ceva lamentat în mare parte de către cei care, într-un fel sau altul, simt că LGBT+-ul uită ceva esențial. Plusul conține și litera A.

A fi asexual înseamnă a nu simți atracție sexuală. Există o tonă de definiții despre ce înseamnă atracția sexuală, iar atracția aia necesită nșpe doctorate în nșpe discipline ca s-o definim, dar de dragul discuției propun să ilustrez așa. Dacă, în general, vezi un om pe stradă, frumos, gigel și dacă simți nevoia, gândul sau orice alt puls psihologic bară biologic să i-o tragi, ești un om perfect sexual. Dacă nu, începem să ne redefinim.

Privind spectrul sexualității, asexualii-s pe partea aia unde pur și simplu nu simți atracție sexuală. Asta nu înseamnă ca nu poți face sex, că nu te poți masturba, că nu vrei să te săruți sau să iei pe cineva în brațe, că nu poți fi într-o relație cu un om sexual, sau că nu poți simți atracție romantică, senzuală, estetică și înca alte n feluri de atracții. Ne păstram la lucruri simple,  la absența atracției.

De-a lungul timpului, am auzit multe inepții. Că asexualii sunt defecți, că sunt traumatizați sexual, că-i ceva pe care cultivi (la fel de frumos cum cultivi homosexualitatea, gen, nu?), că asexualitatea e o boală (pentru că și homosexualitatea-i boală, dontcha know it), că numai oamenii subdezvoltați au simptomul ăsta.

Partea proastă e că am auzit asta fix din comunitate. Din LGBT. Dar nu-i cazul să facem morală. Sau mă rog, un pic. Un gram. Ca să mă  simt și eu bine. Promit că nu doare.

Am prieteni cărora le e frică să-și facă coming out-ul în comunitate ca să nu fie excluși, ostracizați, considerați outsideri care într-un fel sau altul s-au infiltrat cu scopuri meschine de a preschimba oameni în moluște sexuale (pe-asta am auzit-o recent, poate-s melc și n-o știu). Asta spune multe despre noi (da, noi) în termeni de comunitate.

E cam greuț. E frustrant.

Într-o lume care aleargă după sex (ceea ce e sută la sută mișto spus în cel mai ne-ironic mod posibil), să te identifici ca asexual e ca și cum ai veni de pe Marte. Adică bun, te acceptăm, te luam ca atare, dar parcă tot e tendința aia să te uiți la un asexual ca și cum ar avea câteva piulițe sărite și vreo cinci degete în plus. Sau în minus.

Dar să revenim la frumuseți, la complexități și alte cuvinte grele.

Poți fi asexual și romantic – hetero- sau homoromantic, adică poți să simți atracție romantică cum o simte un om straight sau gay. E și panromantic, cu atracția față  de toate genurile. Poți fi gray-sexual sau demisexual, adică să simți uneori atracție sexuală. Sau poți simți atracție sexuală în momentul în care creezi legături emoționale strânse cu cineva. Sunt multe posibilități, mulți termeni, multe indentități de preluat – fix aici stă frumusețea. Să poți găsi ceva cu care rezonezi, o identitate care-ți vine bine și care te face să simți că aparții.  Că nu ești o minoritate într-un grup minoritar. Să îți găsești locul.

Prima oară cand m-am identificat ca asexual era în adolescență. Am simțit, după ce am stat ore pe AVEN, că am găsit în sfarșit ceva care să descrie ce simt. Îmi plăceau băieții, dar nu în sensul ăla. Voiam să fiu cu cineva, voiam ceva romantic, dar ideea de sex – sex care să mă implice și pe mine – mi se părea total nenaturală, nepotrivită, ciudată.

Ulterior, am intrat într-o relație, crezând că toată chestia asta fusese ceva trecător. Uitasem tot ce citisem, tot sentimentul ăla de click interior. Au fost ani de activitate sexuală în care  am reprimat multe dintre experiențele prin care am trecut, simțind doar  că dacă sunt într-o relație, trebuie să-mi fac datoria,  asta fiind sexul. Un fel de noaptea minții. Nopțile minții, c-au fost multe. Niciodată, însă, nu m-am simțit prea bine. Tot timpul era ceva, o voce mică, un gând, nu știu exact cum să descriu, că fac ceva împotriva mea, chiar dacă oamenii cu care eram îmi placeau romantic. Excepțiile erau puține și răsfirate.

Anul trecut, prin nușce magie, a revenit clickul. Și de-atunci, mă simt altfel. Mai autentic, cumva. Ca și cum m-aș fi întors acasă, ca și cum aș fi răsucit cheia și-aș fi intrat iar în locul pe care-l știam pe vremuri dar pe care l-am părăsit. E călduț aici. E curat. E bine.

Și vouă, asexualilor, demisexualilor, gray-sexualilor, vă scriu acum. Dacă aveți povești pe care ați vrea să le dați mai departe, să vadă lumea că existăm, vă rog să-mi scrieți. Punem țara la cale. Și pe urmă îî facem pe toți moluște.

Hopa, iar dau din casă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s